Recunoastere Traseu Subcarpatitrailrun.ro/ vazut prin ochii unui membru Calarasiul Alearga – Irina Birjoveanu ( Fimo Iri)

Săptămâna aceasta am plecat la drum cu ideea : CAUTĂ motivație pentru alergare! Oh! Daaaa! Da! Am găsit-o. Am primit în dar și putina febră musculară. E așa plăcută. Oh! Daaaa! I-am răspuns lui Rhoni Panait joi, când mi-a spus de planul de a merge în recunoașterea traseului de la Subcarpati Trail.

Cu trezirea la ora 4, la 8 eram la start. Inițial am vrut un semi poate în varianta de 2 bucle de cros, însă ne-am rărit mult pe traseu și am stat cu frica ursului, deși eram înarmata cu ceva lucruri care fac zgomote, rămase de la Revelion, și m-am oprit la traseul de 12 km. În plus, nu am putut ține ritmul cu cei de la semimaraton, unde ar fi trebuit să fac stânga la drum.

M-am despărțit de Rhoni Panait și Anamaria Grigoruta Grigoruta și m-am ținut scai după Dolores Panait .

MAGIE era în jur! Soare, mirosuri ruginii, de pământ, de insecte ce se coceau sub frunze, de viață in repaus. Am pipăit argila și viața de sub frunze, am privit natura, am avut timp de ea, căutând indicii așa cum am învățat când ne pregătea pentru olimpiadă profesoara de geografie din liceu. Adoram interactiunea cu ea. Mă făcea să îmi placă și mai mult la școala.

Pe traseu am găsit ochiuri de apă înghețată transformate în patinoar, noroi bun de colorat pantofii de alergare, pământ amorțit, secat, uscat. Contrastele se pierdeau în nuanța pădurii mai săracă în copaci. Se defrișa…

Mi s-a părut greu traseul, al doilea urcuș fiind mai abrupt, foarte bine marcat. După ultima coborâre m-am separat de Dolores și am plecat spre Baza sportiva Stejarul. Toți erau pe munte. Îmi luasem ca reper pereche de goruni. Îmi imaginam eu că stau acolo un gorun și o gorunita și își mărturisesc dragostea prin rădăcinile impletite în adâncuri. La un moment dat drumul se bifurca, la stânga zăresc un gorun și alerg spre el. Realizez că am încurcat drumul, lipsea perchea. și opresc ceasul. Mă opresc și eu. Era o liniște deplină, nimic nu se mișca. A fost un moment din acela în care încremenesti, în care am inspirat MAGIA și după o clipă am sunat acasă să le mulțumesc că m-au lăsat să vin.

M-am reîntâlnit cu fetele, au început să sosească și cei de la semi și la drum iar. În mașină Rhoni face clasamentul: ,,3 la cros pe ziua de azi. Felicitări nouă! Suntem pe podium. La Open, felelor!”

A doua zi și azi am alergat puțin să scot febra. Intre timp, am dat o fugă la muzeu, ca printr-o magie la vernisajul expozitie Apa ne spune povestea, mă întâlnesc cu nimeni alta decât doamna mea de geografie. Îmi revin flash-uri din pădure. Copaci în hibernare! Foșnet! Oh! Daaaa! Plăcere în alergare!

Check out my activity on Strava: https://strava.app.link/GOxlXUqRtQb